Traumă
Pînă duminică credeam cu tărie că fericirea nu mi-a fost, nu îmi este și nu-mi va fi niciodată la-ndemînă, pentru că nu o merit și pentru că nu voi fi conta îndeajuns pentru nimeni niciodată. Cel mai rău lucru era că simțeam că nu însemn destul pentru părinții mei. Valiza aia plină cu jucării, pe care tata a luat-o cu el cînd a plecat și eu aveam 3 ani, s-a transformat de-a lungul anilor într-o încărcătură de amintiri și suferințe cumplite, lipsă de încredere, groaza că nimeni nu mă iubește și nu mă va iubi, precum și sentimentul că indiferent ce fac voi dezamăgi pe toată lumea pentru că nu merit să fiu fericită. Chiar și soțul meu mi-a spus la un moment dat că starea mea de fericire este chiar nefericirea! Eram foarte deprimată.
Sesiunea de hipnoterapie pe care am făcut-o cu Roxana a fost absolut unică și nu o voi uita niciodată. Roxana m-a ajutat în 90 de minute să vindec răni sufletești tare adînci. Toate imaginile atît de vii și dureroase au devenit un film la care am reușit să mă uit fără să mai mă doară. Au fost lacrimi multe, au fost cuvinte pe care le-am spus cu atîta ușurință, atît de natural, fără nici un fel de rușine că îmi deschid sufletul.
Cu ajutorul cuvintelor atît de puternice ale Roxanei am realizat deodată cît de puternică, de frumoasă și valoroasă sunt. Am acceptat tot și dintr-o dată am simțit cum cineva mi-a smuls greutatea aia cumplită din piept. Mi-aduc aminte că i-am spus Roxanei: “Locul ăla e gol acum! Pot să respir și îl umpu încet cu fericire! Simt cum se-întîmplă!”
După sesiune m-am simțit ușoară ca un fulg. Am sărit și am dansat de bucurie și din ziua aceea tot așa mă simt.
Roxana, îți mulțumesc că m-ai făcut să cred în ceea ce sunt cu adevărat. Știu că e doar începutul, dar sunt sigură că am început cea mai frumoasă călătorie din viața mea!
